Arhitect · 1903–1959
Undeva în București, pe strada Frumoasă la numărul 26A, se ridică o casă pe care Ion V. Giurgea a proiectat-o pentru el însuși în 1939. Nu e singura lui lucrare în oraș — ar fi greu să fie. În trei decenii de practică, Giurgea a trasat planurile a peste o sută de clădiri: blocuri pe Bulevardul Magheru, vile în Aviatorilor, un sanatoriu pe strada cu același nume, modificări la Ateneul Român, un proiect pentru Opera Română care n-a mai apucat să fie construit. A lucrat la Galați, la Constanța, la Balcic, la Mamaia, în anii în care toate acestea erau românești și arhitecții burghezi din capitală mai credeau că lumea lor durează.
Giurgea s-a născut în 1903 și a murit în 1959 — exact în miezul secolului care a schimbat tot. Clientela lui era Bucureștiul interbelic în toată splendoarea lui: ingineri, avocați, medici, profesori, proprietari cu adrese pe care azi le citești ca pe un inventar al unei lumi dispărute. A proiectat cavouri la Cimitirul Bellu și mausolee la Cimitirul Eroilor Neamului, vile cu 22 de planșe și blocuri cu 142. A calculat fundații și a desenat detalii de coloane cu o minuție pe care calculatoarele n-au inventat-o, au imitat-o.
Arhiva de față reunește 3.032 de planșe originale — desene tehnice pe suluri, în creion și tuș, la scări de 1:20, 1:50, 1:100 — din 113 proiecte distincte, digitizate și puse la dispoziția publicului pentru prima dată. E o arhivă de lucru, nu una de muzeu: planșele sunt murdare uneori, corectate, cu note în margine, cu ștampile aplicate de PMB. Sunt documente, nu exponate. Și tocmai de aceea spun mai mult decât orice catalog.
Cercetarea fondului arhivistic, realizată de arh. Mădălin Ghigeanu, cuprinde peste 4.000 de planșe și documente, permitând identificarea a peste 200 de proiecte. Proiectul este finanțat de Ordinul Arhitecților din România, prin timbrul de arhitectură. Digitizarea și publicarea au fost realizate de Igloo Media cu sprijinul familiei Giurgea.